bettina-coman

Te strig in miez de noapte, Caci fara tine este greu, Sa-mi uit durerea Din sufletul meu. Departarea ta ma doare, Aproape sa-mi fi acum-as vrea, Aproape te vreau pe tine Numai pentru mine. Reusesti tot timpul De ce este rau sa uit, Cu mangaierea ta Ce-mi alina inima! Daca tu n-ai fi Eu nu as putea zambi, Trista ar fi viata mea Fara dragostea ta! Stiu aceste vorbe Din suflet pentru tine, La tine au ajuns in noaptea Rece si pustie.

Cu stelele te-ai ascuns E aproape dimineata, Ma uit pe geam, Tu imi apari in fata Dar, spre mirarea mea Ai disparut iubirea mea. Printr-o ceata densa, In o roua marunta, Dupa inca o secunda Luna incepe sa se ascunda Strada parca se inunda. Pe cer nu se mai vad pic de stele Incep sa cred ca le-ai luat cu tine Si in urma ta ai lasat acest potop, Care incepe sa ma cuprinda, Secunda de secunda. Ma gandesc neincetat la tine In fiecare seara la aceasi ora Incerc sa nu adorm Gandindu-ma ca o sa apari din nou.

Stau intins pe iarba, Stau singur in noapte, Stau pe malul unei ape calde Ascultandu-ti ale tale soapte Ce rasuna neincetat in fiecare noapte, Vocea ta angelica ce ma inalta spre divin, Stau cuprins de intunericul deplin. Se aude doar vocea ta si vantul cu vibratii de safir, Chipul tau face ca luna sa para un lucru prea banal E ca si cum teai uita la un imens cristal.